Lucrarea „Nebunul” se prezintă ca o spirală formată din scări.

Ideea lucrării: când ajungi sus vei cădea foarte ușor.

De fapt căderea este o metaforă pentru regăsire, cazi și te reîntorci la ceva de bază, în cazul acestei lucrări, la copilărie.

Golul din interiorul scărilor descrie forma piesei de șah numită Nebun (eng. Bishop) redată cu capul în jos. Forma este geometrizată și simplă, astfel încât capătul piesei în decupaj este constituit dintr-o sferă mai mică urmată de una mai mare, forma se aseamănă cu cea a tetinei sau a biberonului. Sfera în sine are propriul său simbol, dar aici nu vorbim de sferă, ci ea este doar o precizare a punctului de plecare, a “perfectului” matern în care omul învață să viseze, să exerseze, să se înalțe și să proiecteze în viitor deciziile și dorințele sale.

„Nebunul” reprezintă curajul omului de a se mai urca o dată.

Volumetria scărilor este tăioasă, fiind construite atent prin sudură în tablă de corten cu cupru.

Forma lor este compensată de volumetria rotundă, fină, internă dată de forma piesei de șah.

Vederea de sus a lucrării este punctul de retrospecție în care ajungem în momente de claritate când nu mai suntem afectați sau implicați emoțional în trecut. Văzând de sus scările privim înapoi și deslușim sensul lor, anume forma piesei de șah care înseamnă strategie – o strategie spre înțelepciune, spre o repetare fără cădere.

Scara văzută în întregime este prezentarea unei “taine”, este o “hartă” pentru călătorul gata de explorare. Ea prezintă atât înălțarea cât și coborârea și depinde de cel care o privește să folosească instrucțiunile spre binele său. În contextul de față acest bine este o întoarcere la un moment de blocaj pentru a-l depăși.